Brothers Crew, trupa de street dance coordonata de Piticu': "Nu ne comparam cu trupa Simplu, dar incercam sa ducem mai departe crezul lor"

Suntem trupa Brothers Crew. Suntem 10 frati. Nu suntem frati de sange, dar suntem frati de suflet.

Nu am fost intotdeauna asa de apropiati, dar timpul, bucuriile, necazurile, reusitele si esecurile ne-au unit si intre noi s-a legat o frumoasa si trainica prietenie. 
Nu am fost intotdeauna in aceeasi formula. Unii au plecat pur si simplu, altii au fost nevoiti sa renunte din motive medicale sau din cauza programului scolar, dar noi copii au venit sa umple locurile ramase goale.
Acum trupa noastra are 10 membrii - Dan 18 ani, Ella 15 ani, Oyku Su 14 ani, Alexandra 14 ani, Antonio 12 ani, Patrick 10 ani, Andreea 10 ani, Cosmin 9 ani, Ioana 8 ani, Luca 8 ani. Toti suntem elevi. Suntem atat de diferiti unii de ceilalti, dar cred ca tocmai lucrul acesta ne apropie atat de mult.
Tot ce am reusit sa facem si faptul ca suntem inca impreuna se datoreaza unei singure persoane care, cu dragoste, rabdare si doua maini dibace a reusit sa ne modeleze si sa scoata la lumina ce avem mai bun in noi.
Am fost ca niste diamante neslefuite care usor, usor au inceput sa straluceasca sub atingerea unui magician in ale dansului. Este vorba de Piticu’ de la Simplu, dom’ Profesor cum ii spunem noi.
Luna trecuta am sarbatorit 2 ani de cand s-a infiintat trupa. Nici nu stim cand a trecut timpul. Totul a inceput in urma cu 2 ani cand am aflat ca la mall-ul din cartierul nostru vor incepe cursurile de street dance. Nu cursurile erau importante ci persoana care urma sa le predea. Era vorba de Piticu’ de la Simplu. De fapt el este motivul pentru care, intr-un fel sau altul, ne-am apucat toti de street dance.
Cand privim in urma de unde am plecat, cat de stangaci eram si cat de mult am evoluat parca iti vine sa spui ca au trecut 10 ani, nu doar 2.
La inceput au fost cateva emisiuni televizate la care domnul profesor a fost invitat si la care nu i-a fost rusine sa ne prezinte si pe noi, desi eram incepatori. Apoi, dupa indelungi antrenamente si cantonamente, s-a hotarat sa dam proba de foc, participarea la  un concurs televizat.
Dar, dintre toate, vara trecuta a fost preferata noastra. Am petrecut aproape toata vara in Mamaia, unde Domnul Profesor impreuna cu noi am asigurat distractia si voia buna la piscine si am supervizat concursurile pentru copii.
Toamna a venit cu o mare surpriza pentru noi. Am aparut in videoclipul melodiei "Ale cui" interpretata de Piticu’ feat. Kaira
De 2 ani de zile, de cand s-a infiinat trupa, ne antrenam in mod constant, de 2-3 ori pe saptamana iar pentru proiectele majore, se organizeaza cantonamente unde se lucreaza intensiv si de unde rezulta coregrafii foarte reusite. Initial, membrii trupei s-au inscris la cursuri pentru putina miscare, pentru a evita orele prelungite din fata calculatorului. Fiind insa atat de incantati de cursuri, de activitatea noastra si de coregraf ne-am luat munca in serios, am muncit, am perseverat iar acum, cand ne uitam la inregistrarile de la inceput, nu putem decat sa ne amuzam si sa realizam cat de mult am evoluat. Dintr-un simplu hobby, am ajuns sa ne dorim sa facem performanta, iar fiecare succes este un imbold si un pas inainte catre lucruri marete.
Pentru o coregrafie se munceste foarte mult. Initial sunt culese elementele de la concursurile de streetdance din intreaga lume, de la workshopuri iar ulterior cand se aplica la sala, coregrafia se imbunatateste, se prelucreaza in functie de cum o percep copiii. Dar, principala sursa de inspiratie raman copiii.
Repetitiile se desfasoara intr-o sala de sport, intr-un ambient placut, in conditii foarte bune. Visul nostru insa este sa avem propria sala si speram sa ni se indeplineasca.
Sustinerea o avem de la parintii nostri care fac eforturi si se organizeaza intre ei de fiecare data cand este nevoie. Suntem constienti cat de important este visul nostru, motiv pentru care parintii investesc in talentul nostru.
In toata aceasta perioada, concursurile, cantonamentele si cursurile ne-au unit foarte mult, formandu-se o chimie intre noi. Chiar daca suntem de varste diferite, suntem uniti si ne simtim foarte bine impreuna.
Drept urmare, orice aniversare este un prilej pentru a ne reuni si a petrece mai mult timp impreuna. Iar in timpul acestor petrecerei, nu renuntam la dans si repetam coregrafiile. Dupa cursuri, obisnuim sa mancam in oras sau sa mergem la cinema, bowling sau locurile de joaca pentru copii. In vara trecuta am avut un proiect la mare unde am petrecut timpul impreuna de dimineata pana seara, am mancat impreuna, am fost la plaja si ne-am simtit foarte bine. Aceasta experienta ne-a unit si mai mult. Iar Craciunul a fost sarbatorit cu marea majoritatea a copiilor si a parintilor nostri la ski.
Fiecare copil este deosebit in felul lui si are o poveste

Dan este cel mare. A implinit de curand 18 ani. Este cel mai mare si cel mai talentat in acrobatii. Este din Republica Moldova. Face mari sacrificii sa fie cu noi. Venirea lui alaturi de noi a fost un plus pentru trupa. Departe de casa si de familie a gasit langa noi o a doua casa. Ella si Oyku Su sunt doua domnisoare frumoase si bune prietene. Extrem de talentate, sunt o aparitie spectaculoasa. Ella este liderul trupei. Alexandra este o bruneta fermecatoare venita din intamplare in trupa noastra in timpul unei vacante. A prins drag de trupa si nu a mai plecat. Ioana, cea mai mica dintre fete, este asemeni unui bibelou, dar cu o forta de nedescris. Cosmin, Antonio, Andreea si Patrick sunt cei mai vechi din trupa. Au venit de la inceput si  continua sa danseze cu aceeasi daruire. Luca este cel mai proaspat membru al trupei.
Timpul petrecut impreuna la antrenamente sau in afara lor, la mare sau la petreceri ne-a unit pe toti, pe cei mari si pe cei mici. Cu toate acestea, este normal ca prieteniile mai stranse sa se lege intre cei de o varsta apropiata! Astfel Ioana cea mica s-a atasat mult de Andreea (si invers, bineinteles), baietii mai mici Patrick, Antonio, Cosmin si Luca sunt argintul viu al trupei iar Ella si Oyku Su isi pastreaza buna prietenie inceputa inca dinainte de a se alatura trupei! Dan si Alexandra sunt foarte atenti si protectori cu toti copiii din trupa, in special cu cei mici si de aceea au parte si de admiratia acestora! Ce este insa foarte frumos este faptul ca aceasta prietenie si unitate a trupei s-a rasfrant si asupra familiilor noastre! Timpul petrecut vara trecuta in cantonament la Mamaia a legat o frumoasa prietenie atat intre copii, dar si intre parintii nostri. Petrecem mult timp impreuna si parintii ne sustin prin toate mijloacele posibile. Suntem ca o mare familie si speram ca acest lucru sa ne dea forta, putere si continuitate.
Dorinta noastra cea mai mare este sa ramanem impreuna. Cat mai mult timp.
Si iata marea intrebare: unde ne vedem ca trupa peste 5 ani?
Speranta noastra a tuturor este ca aceasta trupa sa continue sa existe si la anul, si peste doi ani si peste cinci ani! In mod sigur vor fi schimbari in componenta acesteia, unii dintre noi vor merge la facultate, altii mai mici se vor alatura trupei si vor suplini plecarile acestora. Daca va exista vointa suntem siguri ca vom reusi sa mentinem vie speranta in viitorul nostru. Peste cinci ani speram sa avem un nivel mult mai ridicat de performanta decat acum! Speram sa participam in acest timp la multe concursuri de dans si sa obtinem rezultate foarte bune, care sa ne recomande ca o trupa de dans puternica si unita! Cu multa munca, seriozitate si perseverenta speram sa reusim sa avem realizari importante in frumoasa lume a dansului. Iar cei care intre timp vor fi parasit trupa speram sa ne priveasca cu admiratie si sa spuna prietenilor si cunoscutilor, cu mandrie: “Si eu am facut parte din aceasta trupa!”
Ca orice grup, in orice domeniu de activitate, ai parte de momente bune si de momente de cumpana. Intr-adevar, atunci cand rezultatele muncii tale sunt foarte bune, te umpli de o energie pozitiva si o bucurie interioara care te fac sa te simti cu adevarat implinit. Participarea la diverse concursuri si castigarea acestora sau obtinerea unor rezultate bune reprezinta ceea ce speram cu toti sa atingem prin munca noastra. Prezenta alaturi de Dom’ Profesor la emisiunile televizate sau la diferite evenimente cu public au fost momente frumoase care ne-au dat incredere sa mergem mai departe.
Speram sa devenim cunoscuti. Sa castigam pana atunci Romanii au talent. Sa facem performanta. Sa avem propriul show tv. O fi prea mult, o fi putin?
O foarte mare parte din ce a insemnat trupa Simplu se regaseste in noi, datorita domnului profesor care si-a dorit foarte mult ca street dance-ul sa aiba continuitate in Romania. Nu ne comparam cu trupa Simplu, dar incercam sa ducem mai departe crezul lor:
S-implu, I-dei, M-unca, P-utere, L-upta, U-niti
Acest concurs a insemnat pentru noi o mare provocare. Cand te duci la un concurs de dans e simplu, castiga cel mai bun, dar cand ai de-a face cu alte talente este foarte dificil. Cum faci diferenta dintre un foarte bun numar de dans si o foarte buna voce, dintre un foarte bun numar de circ si un super desenator, dintre un magician si un ventriloc? Aici se pune marea intrebare: cum reusesti sa stralucesti, sa fii deasupra tuturor, sa impresionezi juriul si telespectatorii?  Este o mare diferenta intre emotiile traite in sala si ce se simte acasa in fotoliu. Suntem suficienti de talentati pentru a fi in acest concurs?
Avem o misiune grea de indeplinit. Faptul ca am ajuns pana aici ne obliga sa fim mai buni. Acest format de concurs speram sa nu se termine niciodata, pentru ca da sansa fiecarui om talentat si poate fara posibilitati sa nu se piarda in multime.
Cu venirea noastra la acest show dorim sa promovam acest stil de dans, sa aratam ca este un stil pentru oricine e ambitios, baiat sau fata si sa terminam cu perceptia ca ar fi un dans de golani. Daca am castiga acest concurs, cu o mare parte din bani am dori sa deschidem o sala de dans unde sa poata veni orice copil, chiar si fara posibilitati materiale, talentat sau netalentat dar care isi doreste sa promoveze mesajul nostru “Sanatate prin dans”.
Dansul este pasiunea care ne leaga si ne-a facut sa ne cunoastem pe noi insine mai bine si sa legam noi prietenii.Totul a fost simplu si firesc datorita varstei dar si datorita sfaturilor lui Dom’ Profesor, care ne-a incurajat tot timpul sa fim uniti, apropiati si solidari.

Laura Bisog, copia fidela a Mirabelei Dauer, a fost adesea confundata pe strada cu artista: "Ma oprea lumea sa ma intrebe daca sunt ea"

Laura Bisog, concurenta de la Romanii au Talent care i-a facut pe cei trei jurati sa creada, pentru o clipa, ca pe scena a urcat Mirabela Dauer, are 42 de ani, este din Iasi si este de meserie barman-ospatar.

Parintii mei se numesc Leonte Ion si Iulia, tata are 68 ani si e pensionat  pe caz de boala si mama are 64 de ani si e pensionara. Suntem 4 frati, 3 fete si 1 baiat, in urmatoarea ordine, eu, Laura Bisog, sunt cea mai mare, am 42 ani, sora mea Sorina Mioara, are 41 ani , 2 copii si e casnica, fratele meu, Ion, are 39 ani si e liber profesionist in strainatate, iar sora mea cea mai mica, Mihaela, varsta 38 ani.

Viata parintilor mei este cam complicata, traiesc modest la cativa kilometri buni de Iasi, la tara ,de mai bine de 2 ani de zile, in casa bunicilor mei din cauza unui mare necaz care s-a abatut asupra familiei nostre. O ruda foarte apropiata, neam de sange, i-a lasat fara apartamentul din Iasi, au fost executati si evacuati din casa in care locuiau de aproximativ 20 ani si am fost nevoiti sa ne imprastiem fiecare pe unde am putut.

Copilaria mea este aproape un roman! Inca de cand m-am nascut, parintii mei nu aveau pe atunci posibilitatea sa ma intretina si am fost lasata la bunicii din partea mamei, la Husi, unde m-am si nascut de altfel. Am crescut in dragoste si armonie. La varsta de 6 ani am fost la gradinita si pot spune ca inca de pe atunci imi placea foarte mult sa cant, am avut serbari la care participam cu multa dorinta, simteam ca-mi place din ce in ce mai mult muzica. Tin minte foarte bine ca prima mea melodie a fost ,,Hai, Catrina, si-mi arata”, cantata de mine in costum national, la care educatoarea a ramas surprinsa.

In continuare stand tot la bunici, am invatat  clasele intai si a doua a tot la Husi, dupa care parintii mei au venit sa ma ia la Iasi la varsta de 9 ani. Fiind cu parintii, mi-am lasat in urma bunicii cu durere in suflet, m-au crescut si i-am iubit foarte mult. In clasa a zeca am dat treapta 1 la care am cazut si am fost repartizata la o scoala profesionala de industrie usoara, cu profil tesator. Bineanteles ca nu am terminat scoala din cauza faptului ca a trebuit sa intretin familia, parintii mei o duceau foarte greu cu banii. Am plecat din Iasi la sora tatalui meu, unde am lucrat ca ajutor ospatar, in Mangalia, statiunea Saturn, sezonier.

Acolo am cunoscut un instructor de la un liceu din aceeasi localitate care m-a invatat ospatarie si pentru prima data, la varsta de saptesprezece ani, am inceput sa cant prin restaurantele unde lucram, fiind remarcata de el pentru vocea mea si de atunci  a inceput sa am mai mare incredere in mine.  La varsta de 19 ani, cand m-am intors in satul meu natal am cunoscut un baiat dintr-o comuna apropiata bunicilor mei, am vorbit 2 ani de zile, dupa care ne-am casatorit si ne-am mutat la Navodari, unde avea el serviciu. Prima mea casatorie a durat 5 ani, am trait cativa ani linistiti, dupa care au inceput neintelegerile.

M-am hotarat sa ma intorc acasa la parintii mei la Iasi, am divortat dupa 1 an de zile de la intoarcerea in Iasi. Dupa o perioada scurta de timp am fost nevoita sa o iau de la capat, plecand prin lume sa muncesc din greu sa-mi ajut parintii. Am cunoscut diferiti oameni si am invatat multe de la viata, inca de pe atunci am invatat cum sa ma descurc de una singura.

La varsta de 29 ani am urmat cursurile de barman – ospatar la care am obtinut o diploma si am putut fi angajata cu un salariu care imi putea permite sa traiesc decent. Dupa cativa ani de zile, m-am recasatorit. Amintirile mele din copilarie au fost foarte putine cu bucurii, am plans mult in viata si mi-am dorit liniste sufleteasca si astept de la Dumnezeu un semn sa-mi dea puterea de a realiza ceva in viata si ma rog sa-mi indeplineasca cel mai mare vis, o cariera in muzica.

Talentul mi l-am descoperit de mica, mi-a placut foarte mult sa cant de la varsta de 5 ani. Am iubit interpretii romani si muzica usoara romaneasca, artisti ca Angela Similea, Corina Chiriac si idolul meu, Mirabela Dauer, care mi-a intrat la suflet si am inceput sa-i cant melodiile. Am inceput sa la cant in fata oglinzii inca de la 7 ani.

Talentul de a canta il mostenesc si putin din familie, mai exact de la bunicul meu din partea tatalui, care a fost dirijorul fanfarei din Cozmesti, jud.Iasi.

Florea si Sandu Nicolae au cantat la linguri si au reusit sa-l induplece chiar si pe Mihai Petre, in prima editie a noului sezon "Romanii au talent"

Voicu Florea si Sandu Nicolae au cantat la linguri si la vioara in prima editie din sezonul patru al emisiunii "Romanii au talent".

Ideea de a canta la linguri si a se acompania la vioara le-a venit din tata in fiu ca o traditie. S-au cunoscut pentru ca si parintii lor se cunosteau si au crescut impreuna.
Cu aceasta formula de a canta, au si spectacole la diferite evenimente si nunti. Publicul de obicei este bucuros de spectacolele lor si se ridica aplaudand.
Au venit sa participe pentru a afla daca sunt apreciati. Cu premiul si-ar cumpara un tambal nou pentru ca acesta pe care il au are o vechime de 150 de ani, mostenit din familie. (Sandu participa si cu o trupa de instrumentisti, ii acompaniaza la tambal).

Ai ras cu lacrimi la numarul lor. Cine sunt cei doi tineri nebuni care au facut striptease in prima editie "Romanii au talent"

Andrei s-a apucat de hip-hop acum 7 ani de zile din pasiunea pentru muzica. A inceput sa cante cu o trupa si dupa cateva piese l-a chemat Florin Grozea la studio si le-a propus sa faca o piesa dar lor nu le-a placut ideea. A mai avut o colaborare cu baietii de la Cassa Loco, dar pentru scurt timp. Au avut concerte in cluburi, organizate de ei. Trupa s-a destramat la un moment dat.

Nimeni in familia lui nu a mai cantat. Parintii sunt divortati, amandoi plecati in cate o tara, Libia si Emirate. Nu are frati. I-ar placea sa ajunga sa traiasca din muzica.
A facut scoala de televiziune Tudor Vornicu si apoi a lucrat la doua televiziuni in calitatea de asistent de producator.
Cu Emanuel Flesner – 24 ani, partenerul cu care a format "Party Animals" s-a cunoscut in liceu. Sunt prieteni foarte buni. Au urmat impreuna si facultatea si scoala de televiziune. Au fost si anul trecut la "Romanii au talent", dar au facut momente separate. S-au gandit sa faca un moment impreuna si a iesit o parodie.
POVESTEA PE LARG
Ma numesc Emanuel Flesner, prietenii imi spun Fles. M-am nascut la data de 09.02.1990, am 24 de ani si sunt masterand in cadrul Universitatii Politehnica Bucuresti la Studii Cultural Europene.
Mama mea se numeste Margareta Flesner, are 53 de ani si este sociolog, cercetator stiintific, iar tatal meu este Petru-Iulian Flesner in varsta de 53 de ani si este profesor de sport.
La varsta de 9 ani m-am apucat de fotbal la clubul Dinamo Bucuresti. Mama a considerat ca este un prilej foarte bun sa-mi descarc energia si sa nu mai pierd vremea in fata blocului. Ulterior, mi-am descoperit anumite aptitudini si a inceput sa imi placa viata de sportiv. Mergeam in cantonamente la turnee in tari ca Spania, Franta, Turcia, Italia. Consider ca a fost o experienta foarte frumoasa pentru un pusti de 12-13 ani. Ulterior am fost selectionat de catre antrenorul Ianis Guda, care a trecut de la Dinamo la lotul national de juniori U17. La echipa nationala am stat in cantonament centralizat un an de zile pentru a ne pregati pentru campionatul european. Reuseam sa imbin destul de bine sportul cu scoala, astfel incat nu am avut niciodata probleme la invatatura.
La 17 ani am revenit la Dinamo, pentru ca nu am reusit sa ne calificam la campionatul european U17. Am continuat sa joc pana la 19 ani, moment in care am renuntat pentru ca nu mai eram foarte sigur ca acesta este drumul pe care trebuie sa merg.
Viata de sportiv m-a ajutat sa am un regim de viata sanatos, din care au lipsit viciile cu desavarsire. Sunt bucuros sa spun ca am reusit pana astazi sa stau departe de ele.
Pana aici viata mea a parut una obisnuita. Dupa ce am terminat cu sportul, am inceput sa gust din distractie, mergand in cluburi, la mare, la munte… Am descoperit o alta latura a mea, una plina de energie si nebunie, una care m-a facut sa-mi dau seama ca pot sa fac lucruri despre care nu stiam ca sunt in stare sa le fac. Si mi-a placut. Atunci am inceput incet incet sa devin dependent de distractie, pe care o amplificam cu fiecare ocazie. Am facut lucruri pe care multi le-ar considera nebune, pe care insa nu le regret si pe care le-as mai face indiferent de cum as fi privit. Criticile, oricat de aspre si intemeiate, au fost intodeauna un motiv sa-mi duc mai departe euforia.
Daca la inceput ma obisnuisem sa aud multe pareri negative, in ultima vreme lumea a inceput sa isi schimbe parerea, distrandu-se pe seama mea, DAR SI CU MINE.
Acest fapt ma face sa cred ca sunt un actor natural…dau senzatia ca joc un rol, dar de fapt asta sunt si asta e starea mea naturala.

Are 13 ani si talentul lui este sa cante la chitara

Se numeste Andrei Mihnea Cerbu are 13 ani este nascut pe 06.10.2002 in Iasi si este clasa a V-a.
Cum a ajuns vicecampion national la karting
Cand  aveam  cam 7 ani am avut cu tata o discutie ca intre barbati si l-am intrebat ce pasiuni a avut el cand era tanar  si mi-a spus ca i-au placut  mult sporturile cu motor si muzica. Si i-am spus ca as vrea sa incerc si eu un sport cu motor sa vad cum este si asa am ajuns la karting, la Palatul Copiilor. Dupa ce m-am dat prima data, am simtit ca imi place sa merg cu viteza mare  pe circuitul de la Iasi si i-am spus tatalui meu ca imi place mult. Dupa 3 luni de antrenamente am participat la o prima competitie la nivel national organizata de Palatul Copiilor din Targu Secuiesc, unde am castigat locul 3.

Am fost foarte  bucuros ca ii calc tatalui meu pe urme. Pentru ca am avut rezultate bune, tata mi-a cumparat un kart adevarat  si m-a inscris in Campionatul National, unde am castigat titlul de vicecampion national in 2010. In acelasi timp, tata m-a dus la chitara la cel mai bun profesor  din Iasi, Petran Paveliuc, care la inceput nu voia sa ma primeasca pentru ca zicea ca sunt prea mic si l-am pus sa zica alfabetul de la coada la cap daca el era asa de mare. Nu a putut si pana la urma m-a primit la cursuri.
 In 2011 am continuat sa merg la Campionatul National de karting, unde din pacate, dupa 3 etape  a trebuit sa renunt pentru ca parintii mei nu mai aveau  resurse financiare ca sa ma sustina. Acumulasem atat de multe puncte incat chiar daca am lipsit la jumatate de campionat, tot am luat locul 3 in clasamentul general.

Rocker la 9 ani
In anul 2011  a aparut  trupa de rock Kids Rock  formata din copii de varsta mea. In anul 2011 pe 16 decembrie am avut primul meu concert cu trupa Kids Rock in fata a 400 de persoane si a fost un succes. Aveam 9 ani si eram rocker.
Apoi eu, ca si chitarist al trupei, am inceput sa invat piese tot mai grele iar in concertul din iunie 2012 am cantat “Sweet Child O Mine” de la Guns’N’ Roses, idolul meu de atunci fiind Slash.
Au urmat multe concerte si in anul 2012 am mai participat odata cu trupa Kids Rock la "Romanii au talent" dar nu am trecut de preselectii . Noi am continuat sa cantam peste tot pe unde  s-a putut dar in 2013 trupa s-a desfiintat.
Am inceput o cariera solo , am inceput sa compun muzica si in 18 mai la 10 ani jumatate am lansat prima mea compozitie. Se numeste “I love u” pentru ca imi placea atunci de o fetita. :)
In octombrie  2012  tata a vorbit cu Bobita Catusanu , liderul de la Antract, care dupa ce m-a vazut pe internet, m-a invitat sa cant la un concert . Am fost la Rm. Valcea, am cantat si m-am simtit extraordinar mai ales ca toti ma placeau, iar cei din Antract  au fost niste oameni deosebiti. Am mai cantat cu ei de 8 Martie 2013 la Bacau si de 9 Martie 2013 la Suceava. Antract este prima trupa mare care m-a promovat si o sa ii multumesc mult pentru asta .

Romanii Au Talent Editia 1

Este sofer pe bascula, iar la "Romanii au talent" l-a adus sotia lui, "coana Veta", dupa cum insusi o alinta. Pentru ca l-a inscris in concurs, aceasta are sanse reale sa castige un nou premiu pus la bataie, pentru vanatorii de talente, in valoare de 2.000 de euro.

La 56 de ani, Stefan Popescu demonstreaza ca niciodata nu e prea tarziu sa-ti indeplinesti visele, daca ai talent adevarat.

"Asta e moment "Romanii au talent"! Este ceea ce visam noi, cei din juriu", i-a spus Mihai Petre absolut incantat de vocea lui si de felul in care s-a prezentat pe scena.

"Puteti sa-mi spuneti Fane Mississippi Delta Blues", i-a raspuns Stefan cu umor.

La final Andra i-a oferit un mare "DA", la fel cum au facut si colegii ei din juriu.